Tudor Arghezi between sacred and profane
Tudor Arghezi entre le sacré et le profane
Tudor Arghezi între sacru şi profan
Cristina SAVA
Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş
cristinasava61yahoo.com
Abstract
The study „Tudor Arghezi between sacred and profane” proposes an approach of the dialectic of «sacred-profane» inside the arghezian creation, in the terms of the perpetuation of the sacred sense. The poet is addressing the divine authority and is also assuming the responsability of the imaginary dialogue. The research is based on preliminary studies of literary criticism, out of the controversy of which emerges the image of «homo duplex» in a monumental «ars poetica». The conscious of the limits coexists with the aspirations towards certainty, towards essential communication with a «deus absconditus». The desire of transcending intertwines with the dramatic character of the knowledge. The tensions generated by the tribulations of an «ece homo» lead to an attitude that seems to oscillate between «faith and hide».
Résumé
L’étude „Tudor Arghezi entre le sacré et le profane” propose d`aborder la dialectique «sacré-profane», une approche en termes qui représentent les sens de la durabilité du sacré dans la création arghezian. Le poète s`adresse a l’autorité divine et il s’assume la responsabilité du dialogue lyrique, de son imaginaire. La recherche est basée sur des études préliminaires de la critique littéraire, la controverse de qui se dégage l’image d’un «homo duplex» d’une monumentale «ars poétique». La conscience de certaines limites coexiste avec les aspirations pour certitude, pour la communication essentielle avec un «deus absconditus». Le désir de transcender se mêle le dramatisme de la connaissance. Les tensions générées par les tribulations d’un «ece homo» conduisent à une attitude qui semble osciller entre «la foi et le déni».
Rezumat
Articolul ,,Tudor Arghezi între sacru şi profan” propune abordarea dialecticii «sacru-profan» în creaţia argheziană, din perspectiva perenităţii sentimentului de sacru. Poetul se adresează autorităţii divine şi îşi asumă responsabilitatea dialogului imaginar. Cercetarea are la bază studiile preliminare de critică literară, din controversa cărora se conturează ipostaza de «homo duplex» într-o monumentală «ars poetica». Conştiinţa limitelor coexistă cu aspiraţiile spre certitudine, spre comunicarea esenţială cu un «deus absconditus». Dorinţa de transcendere se împleteşte cu dramatismul cunoaşterii. Tensiunile generate de tribulaţiile unui «ecce homo» conduc la o atitudine care pare să oscileze între «credinţă şi tăgadă».
Key words and phrases: dialectic sacred-profane, „deux absconditus” „homo duplex”, religious feeling, metaphorical language.
Mots-clés ou des phrases: la dialectique sacré-profane, „deux absconditus”, „homo duplex”, sentiment religieux, langage métaphorique.
Cuvinte cheie sau sintagme: dialectica sacru-profan, „deux absconditus”, „homo duplex”, fior religios, limbaj metaforic.