SPACE AND TIME TRANSDISCIPLINARITY IN THE EMINESCU’S UNIVERSE – CREATION. PART I
TRANDISCIPLINARITÉ DE L’ESPACE ET DU TEMPS DANS L’UNIVERS – LA CRÉATION D’EMINESCU. PARTIE I
TRANSDISCIPLINARITATEA SPAŢIULUI ŞI TIMPULUI ÎN UNIVERSUL – CREAŢIA EMINESCIANĂ. PARTEA I
Sorin RIGA1, Dan RIGA1,2, Vasile MAN3
1 Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, www.aos.ro
Splaiul Independenţei nr. 54, Sector 5, Bucureşti, România
2 Autor Corespondent, E-mai: D_S_Riga@yahoo.com
3 Director executiv al Revistei Studii de Ştiinţă şi Cultură,
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, România
Abstract
Transdisciplinarity – as a way if being and Eminescian creation – is transposed into his visionary work through the „Eminescu universe” in the infinity of space and time. Eminescu „built” his vast culture through „the assimilation” of space and time from the human civilization. His work explores and transcends space and time in spatial progression: microcosm ® human universe ® macrocosm and in temporal evolution: past ® present ® future. The symbiosis of the past with present and future into finite-infinite space is „crafted” by Eminescu in a gem of philosophy and essence: the poem La steaua / To the Star (1886). The nuances, dimensions and antitheses in living the space-time binomial are defined, characterized and exemplified by Eminescu’s genius in the fabulous Scrisoarea III / The IIIrd Letter (1881) and the poetic masterpiece Diana (1884). The space and time of posterity become „Eminescu’s space and time”, which light, impose and transcend into eternity. The wonder of his genius transcends time through the cultural authority of Nicolae Iorga (1911), Simion Mehedinţi (1947), Constantin Noica (1978), Szász János (2000), Dorel Vişan (2014) and Dan Puric (2015).
Résumé
Transdisciplinarité – comme un mode d’étant et de la création eminesciene – se réalise dans son visionnaire œuvre par “l’univers eminescien” dans l’infinité de l’espace et du temps. Eminescu “a édifié” sa vaste culture par “l’assimilation” de l’espace et du temps de la civilisation humaine. Son œuvre explore et transcende l’espace et le temps dans la progression spatiale: microcosmos ® l’univers humain ® macrocosmos et dans l’évolution temporelle: passé ® présent ® futur. La symbiose du passé avec le présent et le futur dans l’espace fini – infini est “cisellée” de poète Eminescu dans une pierre précieuse de philosophie et d’essence: le poème La steaua / D’ici à l’étoile qui parait (1886). Les valences, les dimensions et les antithèses dans le binôme vivant espace-temps sont défini, caractérisé et illustré par le génie d’ Eminescu dans la fabuleuse Scrisoarea III / La III-ème lettre (1881) et le chef-d’œuvre poétique Diana (1884). L’espace et le temps de la postérité deviennent “l’espace et le temps d’Eminescu” qui illuminent, imposent et transcendent dans l’éternité. Le miracle de son génie transcende le temps par l’ autorité culturelle de Nicolae Iorga (1911), Simion Mehedinţi (1947), Constantin Noica (1978), Szász János (2000), Dorel Vişan (2014) et Dan Puric (2015).
Rezumat
Transdisciplinaritatea – ca mod de fiinţare şi creaţie eminesciană – se materializează în opera sa vizionară prin „universul Eminescu” în infinitatea spaţiului şi timpului. Eminescu „şi-a construit” vasta cultură prin „asimilarea” spaţiului şi timpului din civilizaţia umană. Opera sa explorează şi transcende spaţiul şi timpul în progresie spaţială: microcosmos ® universul uman ® macrocosmos şi în evoluţie temporală: trecut ® prezent ® viitor. Simbioza trecutului cu prezentul şi viitorul în spaţiul finit – infinit este „dăltuită” de Eminescu într-o nestemată de filosofie şi esenţă: poezia La steaua (1886). Valenţele, dimensiunile şi antitezele în trăirea binomului spaţiu-timp sunt definite, caracterizate şi exemplificate de geniul eminescian în fabuloasa Scrisoarea III (1881) şi capodopera poetică Diana (1884). Spaţiul şi timpul posterităţii devin „spaţiul şi timpul lui Eminescu”, care luminează, impun şi transcend în eternitate. Minunea geniului său transcende în timp prin autoritatea culturală a lui Nicolae Iorga (1911), Simion Mehedinţi (1947), Constantin Noica (1978), Szász János (2000), Dorel Vişan (2014) şi Dan Puric (2015).
Key words: Eminescu’s universe, transdisciplinarity of space and time, Demonism (1872), The IIIrd Letter (1881), Diana (1884), To the Star (1886), genius miracle certified by the descendants
Mots-clés: l’univers eminescien, trandisciplinarité de l’espace et du temps, Démonisme (1872), La III-ème lettre (1881), Diana (1884), D’ici à l’étoile qui parait (1886), miracle du génie certifié par descendants
Cuvinte cheie: universul eminescian, transdisciplinaritatea spaţiului şi timpului, Demonism (1872), Scrisoarea III (1881), Diana (1884), La Steaua (1886), minunea geniului certificată de urmaşi