Poezia românească la începutul anilor 2000: câteva aspecte estetice şi ontologice

ROMANIAN POETRY
IN THE EARLY 2000’S:
SOME AESTHETICAL AND ONTOLOGICAL ASPECTS

LA POÉSIE ROUMAINE
DU DÉBUT DES ANNÉES 2000:
QUELQUES ASPECTS ESTHÉTIQUES ET ONTOLOGIQUES

POEZIA ROMÂNEASCĂ
LA ÎNCEPUTUL ANILOR 2000:
CÂTEVA ASPECTE ESTETICE ŞI ONTOLOGICE

 

Abstract
The paper analyses the way avant-garde, decadence and postmodernism have infuenced the new poetic paradigm in the early 2000’s (on the surface or in the dephts of the literary discourse). Is there a perfect authenticity expressed by the poem or does the discourse accept a certain amount of flashiness ? The answer strictly depends on the specific features of each case. For instance, the rebellious spirit that defined the avant-garde may sometimes interfere with the artificial attitude that intensely set bounds to decadence – but the artificial attitude implies a revolutionary stimulus (an avant-garde attribute), not an aristocratic requirement (as the decadence preferred). On the other hand, the young poets’ interest in post-postmodern directions does not mean that they assume epistemology and aesthetics as essential landmarks in their discourse. On the contrary, a strong ontology is the one that basically guides the poem.

Résumé
L’étude se penche sur la modalité dont l’avant-garde, le décadentisme et le postmodernisme ont façonné (à la surface ou bien dans les profondeurs du discours) le nouveau paradigme poétique du début des années 2000. Pourrait-on discuter d’une authenticité absolue ou bien le poème se laisse injecté par une certaine dose d’ostentation ? Voilà une question dont la réponse implique l’exploration de chaque cas particulier. Par exemple, l’esprit rebelle de l’avant-garde peut parfois interférer avec le caractère artificiel du décadentisme mais exprimé de façon révolutionnaire (attribut de l’avant-garde), et non pas aristocratique (comme le préfèrent les décadents). D’autre part, l’intérêt des jeunes poètes du début des années 2000 pour les directions post-postmodernistes ne se reflète pas dans l’acquisition de l’épistémologie et de l’esthétique en tant que premier repère du discours. Ce qui arrive à orienter le discours c’est une ontologie „forte” sans laquelle (pour le nouveau paradigme poétique) la littérature ne signifierait plus rien.

REZUMAT
Studiul urmăreşte modul în care avangardismul, decadentismul şi postmodernismul au modelat (la suprafaţa sau în profumzimea discursului) noua paradigmă poetică de la începutul anilor 2000. Există o autenticitate fără fisură sau poemul se lasă injectat de o doză mai mică sau mai mare de ostentaţie? E o întrebare la care se poate răspunde numai explorând fiecare caz în parte. De pildă, spiritul rebel al avangardei poate interfera uneori cu artificialitatea decadentismului – dar manifestată revoluţionar (atribut avangardist), nu aristocratic (cum preferă decadenţii). Pe de altă parte, interesul tinerilor poeţi de la începutul anilor 2000 pentru direcţiile post-postmoderniste nu se reflectă în preluarea epistemologiei şi esteticii ca reper primar al discursului. Ceea ce orientează poemul este o ontologie „tare”, fără de care (pentru noua paradigmă poetică) literatura nu ar mai însemna nimic.

Key words: avangardă, decadentism, post-postmodernism, autenticitate, ontologie

Mots-clés: avant-garde, decadence, post-postmodernism, authenticity, ontology

Cuvinte cheie: avant-garde, décadentisme, post-postmodernisme, authenticité, ontologie

Read more