Phantasia, a Mediation between Perception (Aesthesis) and Thought (Noesis)
Phantasia, une voie de médiation entre perception (aisthesis) et pensée (noèse)
Phantasia, o cale de mediere între percepţie (aisthesis) şi gândire (noesis)
Gabriela VASILESCU
Faculty of Letters and Sciences, Petroleum-Gas University of Ploiesti
Blv. Bucureşti, nr. 39, 100520, Ploieşti, Romania
E-mail: gabrielavasilescu52@yahoo.com
Abstract
The present paper aims at analyzing the creative force of phantasia, as it reveals itself in various works of art. The concept of phantasia defines the affectivity stirred in the mind of the spectator immediately after ceasing the physical contact with the image, sound, form or colour. This psychological state is opposed in meaning to the apatheia, as pathe (the affectivity) is associated with the affects, which are, in their turn, bound to the bodily perception and senses. Pathe gives dynamism to the phantasia triggered at the end of the sensorial contact and it stimulates the illusions. Only the human being, in its ephemeral passage through existence, can experience the state of phantasia. This specific state is the mingle of perception and judgement which leads to a certain “impression” that we can relate to the illusion, appearance or the fiction we delude ourselves with but which, at the same time, constructs our identity in the realm of culture. The two ontological levels – dream and reality – will never be conciliated; on the contrary, they will eternally keep on alternating in the illusion of fiction. Through this illusion we give life to imaginary things and events and this strive draws together both perception (aisthesis) and thought (noesis). When perception fades away, representation sheds its light on forms, contents, colours, sounds, words, all these being the fittest tools for the artistic expression. Yet each chimeric frame we bear inside is nothing but our cultural identity, “the measure” (as Protagoras said) of our phantasia or, consequently, of the illusion we lived in and we imagined in and by culture.
Résumé
Cet article se propose de réaliser une analyse du pouvoir créateur de la phantasia, objectivée en différentes œuvres littéraires et philosophiques. Le terme de phantasia mesure l’expérience affective produite au moment où le contact sensoriel avec l’image, le son, la forme et la couleur cesse. Cet état est opposé à l’état d’apatheia, parce que pathe (les sentiments) sont liés aux réactions émotives qui sont expérimentées par l’expérience et les sensations du corps. Pathe dynamise la phantasia déclenchée au moment où le contact sensoriel cesse, et il entretient les états illusoires. Seul l’être humain, dans son éphémérité, est éprouvé par la phantasia. Cet état est une combinaison entre perception et jugement, qui détermine une certaine « impression » qu’on peut associer à l’illusion, à l’apparence ou à la fiction avec lesquelles l’on se dupe soi-même, mais avec lesquelles l’on peut se définir dans le territoire de la culture. Les deux plans ontologiques – le rêve et la réalité – ne vont jamais connaître la réconciliation. Au contraire, ces deux niveaux vont alterner à travers une illusion éternelle dans la fiction. Par illusion on comprend des choses et des faits imaginés, une démarche qui met ensemble la perception (aisthesis) et la pensée (noesis). Lorsque la perception s’éteint, la lumière de la représentation apparaît et acquiert une forme, un contenu, un son, un mot, les outils les plus adéquats de l’expression artistique. Chaque contour illusoire que nous portons en nous ne représente autre chose que notre identité culturelle, la « mesure » (Protagoras) de la phantasia, de l’illusion que l’on a vécue et imaginée dans et à travers le monde de la culture.
Abstract
Articolul îşi propune să realizeze o analiză asupra puterii creatoare a phantasiei, obiectivată în diferite opere literare şi filosofice. Termenul phantasia măsoară trăirea afectivă produsă odată cu încetarea contactului senzorial cu imaginea, sunetul, forma, culoarea. Această stare este opusă stării de apatheia pentru că pathe (afecţiunile) sunt legate de afecte pe care le încearcă trăirea şi simţirea corporală. Pathe dinamizează phantasia declanşată în momentul încetării contactului senzorial şi întreţine stările iluzorii. Numai fiinţa umană, în efemeritatea ei, este încercată de phantasia. Această stare este o combinaţie între percepţie şi judecată, determinând o anumită ”impresie” pe care o putem asocia iluziei, aparenţei sau ficţiunii cu care ne amăgim, dar ne şi clădim, pe tărâmul culturii. Cele două planuri ontologice – visul şi realitatea – nu vor cunoaşte niciodată concilierea. Dimpotrivă, aceste două niveluri vor alterna printr-o veşnică amăgire în ficţiune. Prin iluzie nădăjduim lucruri şi fapte imaginate, demers care pune laolaltă atât percepţia (aisthesis) cât şi gândirea (noesis). Atunci când percepţia se stinge, apare lumina reprezentării care capătă formă, conţinut, culoare, sunet, cuvânt, uneltele cele mai potrivite de exprimare artistică. Fiecare contur iluzoriu pe care îl purtăm în noi nu reprezintă altceva decât identitatea noastră culturală, ”măsura”(Protagoras) phantasiei şi iluziei pe care am trăit-o şi imaginat-o în şi prin lumea culturii.
Keywords: Phantasia, illusion, imagination, chimera, vision, culture.
Mots-clés: Phantasia, illusion, imagination, chimère, vision, culture.
Cuvinte cheie: Phantasia, iluzie, imaginaţie, himeră, viziune, cultură.