Narrative Perspective and Mediation: Theoretical Consideration and Reconsideration
La perspective narrative et mediation: Considérations et reconsidérations
Perspectiva narativă şi medierea: considerări şi reconsiderări teoretice
Elena ŢAU
Departamentul Literatură Română şi Teorie Literară,
Universitatea de Stat din Moldova
Mihail Kogălniceanu 65
elenatau1@gmail.com
Abstract
The problem of mediation is a capital one for the study of narrativity. Narratologists of literary formation (K. Friedemann, F. Stanzel, J. Lintvelt, M. Fludernik, etc.) treat it mainly through an „immanence „ conception, considering mediation/intermediation as an immanence of diegesis’ filtering through the conscience of an intermediary and thus presenting the events from his perspective. F. Stanzel underlines that the intermediation is realized not only through perspective but also through the voice. Scholars following him (D. Herman, P. Hühn, W. Schmidt, etc.) enlarge this concept. According to them mediation is a ,,process of transforming and transmitting the story in the discourse”. Nevertheless they don’t get aut of the „immanence” circle. Linguistic narratologists, among them A. Rabatel, criticize the immanence concept of the perspective and, implicitly, that of mediation. He underlines that the mediating function of the narrative transmission is accomplished not only with the support of what was filtered through a conscience that „observes” but also through the entire linguistic construction of the text.
Résume
Le problème de la médiation est primordial dans l’étude de la narrativité. Les narratologues de formation littéraire (K. Friedemann, F. Stanzel, J. Lintvelt, M. Fludernik et d’autres) préfèrent une approche „immanentiste”, considérant que la médiation/l’intermédiation est une immanence du filtrage de la diégèse par la conscience d’un intermédiaire et, par conséquant, la présentation des événements par la perspective de celui-ci. F. Stanzel spécifie que l’intermédiation se réalise non seulement par le biais de la perspective, mais aussi à l’aide de la voix narrative. Les exégètes (D. Herman, P. Hühn, W. Schmidt ş.a.) élargissent le concept, envisageant par la médiation le „processus de transformation et de transmission de l’histoire dans le discours”. Cependant, ces chercheurs ne réussissent pas surmonter le niveau „immanentiste”. Les narratologues de formation linguistique, entre eux A. Rabatel, substitutent l’approche immanentiste du récit par une analyse interactionnelle de la narration. Il souligne que la fonction de médiation de la transmission narrative se réalise non seulement grâce au filtrage de la diégèse par la conscience d’un „observateur”, mais par l’ensemble de la construction linguistique du texte.
Rezumat
Problema medierii este capitală pentru studiul narativităţii. Naratologii de formaţie literară (K. Friedemann, F. Stanzel, J. Lintvelt, M. Fludernik ş.a.) o tratează cu preponderenţă într-o cheie ,,imanentistă”, considerând medierea/intermedierea o imanenţă a filtrării diegezei prin conştiinţa unui intermediar şi deci a prezentării evenimentelor din perspectiva acestuia. F. Stanzel precizează că intermedierea se realizează nu numai cu ajutorul perspectivei, dar şi al vocii. Exegeţii ce vin pe urmele acestuia (D. Herman, P. Hühn, W. Schmidt ş.a.) lărgesc acest concept. Potrivit lor, medierea este ,,un proces de transformare şi transmitere a istoriei în discurs”. Totuşi, ei nu reuşesc să iasă din cercul ,,imanentismului”. Naratologii de formaţie lingvistică, între care se înscrie A. Rabatel, critică concepţia imanentistă a perspectivei şi, implicit, a medierii. El subliniază că funcţia mediatoare a transmiterii narative se configurează nu numai cu suportul a ceea ce e filtrat printr-o conştiinţă care ,,observă”, ci şi al întregii construcţii lingvistice a textului.
Key-words: narrator, mediator/ mediation, voice, perspective.
Mots-clés: narrateur, médiateur, médiation, voix narrative, perspective.
Cuvinte-cheie: narator, mediator, mediere, voce, perspectivă.