Marina Ancaiţan, Alte rostiri continue, Editura Libertatea, Panciova, Serbia, 2017, 155 p.
Dacă dorim ca o carte să ajungă în mâinile cititorilor, ei trebuie neapărat să fie convinşi că merită să o citească. De aceea de multe ori cititorul mai întâi apelează la texte critice şi apoi la textele de beletristică. De la bunul început criticul literar neapărat trebuie să înţeleagă că sistemul de referinţă al cititorului nu corespunde de fiecare dată cu orizontul creatorului. De aceea, în primul rând, el se adaptează şi se ataşează spiritual de spaţiul de unde şi de la cine provine cartea despre care vrea să scrie. De data aceasta este vorba de o comunitate care se străduieşte să supravieţuiască şi să-şi păstreze identitatea naţională şi confesională, tradiţia istorică, creaţia şi limba şi unde s-a dezvoltat o literatură a cărei autori, prin modul lor de a fi şi de a înţelege lumea, sunt creatori de sensuri existenţiale proprii şi unice pe care le-au fixat în scris.