Latin/Italian/French Comparison as to the Concept of Person and its Space
Présentation comparative latin/italien/français de la conception de la personne et de son espace
Prezentare comparativă între limbile latină, italiană şi franceză a concepţiei persoanei şi a spaţiului său
Saffi Sophie
Université de Provence, Marseille, France
Abstract
The comparison of three situations in Latin, Italian and French highlights a common operational process. i distribute the conceptions of space, person, gender, number and inter-subjectivity on the operative time of a radical space tensor which is divided into two successive stages of interiority and exteriority. Thus each first step in the process is a design that fuses interiority, feminine, internal plural, and symbiosis. The space location connected with the dialogical process, involving a symbiotic relationship between the speaker and the listener, corresponds from a historic point of view, when undergoing transitions from Latin to Italian, to a mark used during the first step. When no mark is used during the first stage, the process continues with a conception of the external space as in French. The implicit possession is representative of a system where the person has a extended personal sphere, typical of a symbiotic relationship to the environment and representative of language systems where the first step is existent. In this way, the purpose of the article is to demonstrate that a conception based on interiority has affinities with flexion, the one based on exteriority with the deflection. Therefore, the space criterion is a founder of the psychological and linguistic structures.
Rezumat
Comparaţia dintre cele trei situaţii din limbile latină, italiană şi franceză relevă un proces operaţional comun, care distribuie conceptele de spaţiu, persoană, gen, număr şi intersubiectivitate pe un timp operativ al unui tensor spaţial radical, împărţit în două stagii succesive de interioritate şi exterioritate. Astfel, fiecare pas în acest proces este un model care contopeşte interioritatea, femininul, pluralul intern şi simbioza. Locaţia spaţială conectată cu procesul dialogic, implicând o relaţie simbiotică între vorbitor şi ascultător, corespunde, din punct de vedere istoric, atunci când este supusă tranziţiilor din limba latină în cea italiană, unui semn utilizat în timpul primului pas. Atunci când nu este utilizat niciun semn în primul stadiu, procesul continuă cu un concept al spaţiului extern, la fel ca în franceză. Posesia implicită este reprezentativă pentru un sistem în care persoana are o sferă personală extinsă, tipică unei relaţii simbiotice cu mediul şi pentru un sistem lingvistic în care primul pas există. In acest fel, scopul articolului este de a demonstra că un concept bazat pe interioritate are afinităţi cu flexiunea, iar unul bazat pe exteriorate, cu deflexiunea. Prin urmare, criteriul spaţial este un fondator al structurilor psihologice şi lingvistice.
Key words: person, space, Latin, Italian, French
Cuvinte cheie: persoană, spaţiu, limba latină, limba italiană, limba franceză.