ACTIVITATEA PUBLICISTICĂ ŞI EDITORIALĂ ÎN BANATUL SÂRBESC LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
La românii din Banatul sârbesc, care după 1918 a aparţinut Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, putem să spunem argumentat că au existat unele momente culturale importante, care au lăsat urme adânci în viaţa muzicală, artistică, folclorică, publicistică, editorială şi literară. ”Românii de o parte şi de alta a Banatului au avut o istorie comună” (Agache 2010: 1), terminându-se cu perioada dominaţiei austro-ungare (1867-1918). Viaţa culturală şi religioasă din Banatul sârbesc s-a desfăşurat unitar cu cea din Banatul istoric, fiind legată şi susţinută de centrele româneşti din Transilvania şi din Regat. Vreme îndelungată, românii de pe meleagurile iugoslave nu au avut deloc presa lor, ci se aprovizionau cu gazete primite din alte părţi locuite de români. Banatul era sub dominaţia habsburgică până în 1918, astfel că ziarele şi revistele în limba română au avut o circulaţie comună pe întreg teritoriul locuit de români. De aceea, în această zonă au putut să ajungă foarte multe publicaţii româneşti cum ar fi: Gazeta de Transilvania, Ateneul Român, Foaia diecezană, Banatul, almanahuri, calendare trimise de Mitropolia Sibiului, toate încercând ”să exprime deopotrivă interesele politice, economice şi culturale ale românilor de pe teritoriul statului slav” (Roşu 2013: 117).